Mulți români plătesc, din cauza unei izolații insuficiente a locuinței, sute de euro în plus pe an la facturile de încălzire și răcire. Grosimea minimă recomandată de izolație variază în funcție de tipul peretelui izolat, dar normativul actual din România (MC001/2022) impune, pentru clădirile noi, o rezistență termică minimă de 4 m²K/W pentru pereții exteriori — ceea ce înseamnă, în practică, o grosime de izolație de aproximativ 15 cm pentru pereți din BCA de 25 cm și de cel puțin 20 cm pentru pereți din cărămidă cu goluri, tot de 25 cm grosime.
În practică, mulți proprietari aleg totuși grosimi mai mici decât cele optime — de multe ori 8-10 cm, valori care, deși pot respecta minimul legal la limită în unele configurații, sunt insuficiente din perspectiva economiilor energetice reale pe termen lung.
De ce aleg oamenii materiale mai subțiri, când o izolație mai groasă aduce economii atât termice, cât și financiare? Motivul e adesea o decizie luată greșit chiar din faza de planificare a construcției, la alegerea materialului potrivit. Dacă la izolație se folosește un material mai subțire, se plătește pe moment mai puțin și se economisește o sumă unică. Pe termen lung, însă, costurile de încălzire și răcire ale casei ajung de câteva ori mai mari. Izolația unei case rezistă și 50 de ani — timp în care pierderile de căldură se pot ridica la mii de euro.
Izolarea pe conturul casei
Normativul stabilește grosimea optimă de izolație pentru construcții noi în funcție de materialul folosit la pereți: pentru pereți din BCA de 25 cm, este necesară o izolație de aproximativ 15 cm; pentru cărămidă cu goluri de aceeași grosime, cel puțin 20 cm; iar pentru pereții din tipuri mai vechi de zidărie din cărămidă plină, grosimea necesară poate fi și mai mare. Printr-o izolație corect dimensionată se poate economisi până la 80% din energia care altfel s-ar pierde prin pereți. O astfel de economie se reflectă nu doar în costuri financiare mai mici, ci și în impactul redus asupra mediului.
Când vine vorba de izolarea anvelopei exterioare a casei, contează distincția dintre o fațadă ventilată și partea de soclu a fațadei. Fațadele ventilate sunt folosite cu precădere la construcțiile moderne, tocmai pentru că la aplicarea lor nu e nevoie de o pregătire la fel de riguroasă a suportului peretelui.
Dacă izolația se montează într-o structură (grătar) din lemn, sunt potrivite materialele din gama URSA GLASSWOOL, cu o valoare lambda sub 0,038. Pe partea exterioară, izolația trebuie apoi acoperită cu o hidroizolație de protecție.
O altă variantă e folosirea unor izolații potrivite pentru fixare cu dibluri cu talpă (tip „farfurie”), caz în care nu mai e nevoie de o structură din lemn. Pentru această aplicație sunt potrivite plăcile din gama URSA de vată minerală rigidă, gândite special pentru fațade.
La partea de soclu a fațadei, contează în mod special pregătirea corectă a suportului peretelui — trebuie să fie complet curat și fără defecte. Pentru această zonă se alege o izolație rezistentă la apa de ploaie, zăpadă și umezeala din sol. Materiale potrivite sunt plăcile din polistiren extrudat (XPS) din gama URSA, gândite special pentru soclu, cu suprafață tratată pentru o aderență bună a tencuielii și muchie dreaptă, potrivită pentru izolarea fațadei. Există și variante cu grosime mai mare, între 140 și 240 mm, pentru cerințe sporite de eficiență energetică. Aceste plăci XPS îndeplinesc și cerințele actuale pentru clădirile eficiente energetic.
Folosirea izolației în interiorul casei
Izolația minerală nu se folosește doar pentru anvelopa exterioară a casei — e potrivită și pentru pereții despărțitori din interior. O izolație aplicată corect între încăperi oferă proprietăți excelente atât termic, cât și acustic. Datorită izolației minerale, se reduce transmiterea zgomotului nu doar prin aer (între camere), ci și prin pardoseli și tavane (zgomotul de impact). În funcție de materialul folosit și de rolul peretelui despărțitor, se recomandă o izolație de minimum 4 cm grosime în interiorul casei. Mai indicat e însă să folosești o izolație de 5 cm sau mai mult. Fiecare centimetru de izolație adaugă aproximativ 1 dB de izolare fonică — cu cât grosimea izolației e mai mare, cu atât confortul acustic al locuinței crește. Materiale potrivite pentru acest scop sunt cele din gama URSA dedicată izolării fonice a pereților despărțitori.
Iar acoperișul?
Printr-un acoperiș neizolat se poate pierde până la 30% din căldura totală a casei, ceea ce duce la facturi de energie inutil de mari. Și aici contează grosimea corectă a izolației, care variază în funcție de tipul acoperișului sau de metoda de izolare aleasă. Pentru un acoperiș înclinat, în funcție de calitatea materialului folosit, e necesară o izolație cu o grosime minimă de aproximativ 24 cm, dacă se folosește cel mai performant material izolant (cu lambda de 0,031), respectiv aproximativ 28 cm, dacă se folosește o izolație standard (cu lambda de 0,038). Din perspectivă economică și ecologică pe termen lung, e mult mai avantajos ca la izolarea acoperișului înclinat să se ajungă chiar la o grosime de 42 cm. Materiale potrivite pentru acest scop se găsesc în gamele URSA PLATINUM, URSA AMBER, URSA GOLD, URSA OPTIMUM sau URSA SILVER.
Datorită proprietăților izolațiilor minerale, o casă bine izolată nu mai pierde căldură inutil, economisești la costurile de încălzire și răcire și obții un confort acustic real. Izolațiile minerale contribuie totodată la rezistența la foc a clădirii, fiind clasificate în clasa A1, ca materiale incombustibile.
