Pierderea de căldură a casei merită ținută sub control. O izolație de calitate poate rezolva însă problema. Nu orice material termoizolant e potrivit pentru orice condiții. Pe piață există o gamă largă de produse, dar alegerea celui potrivit nu e o sarcină simplă. Iată o trecere în revistă a materialelor termoizolante actuale și a avantajelor lor.
Cheia unei izolații de calitate stă în alegerea materialelor potrivite și în grosimea suficientă a stratului izolant. Izolația termică nu doar reduce consumul de energie, ci previne și infiltrarea apei în anvelopa exterioară a clădirii, asigură protecția ei la foc și, vara, previne supraîncălzirea casei.
Materiale termoizolante pe bază de spumă
Se remarcă printr-o structură specială, în care aerul e închis în camere mici. Circulația aerului în interiorul lor transmite practic deloc căldură. Se caracterizează printr-un coeficient de conductivitate termică scăzut, motiv pentru care sunt materiale foarte populare pentru termoizolare.
Cel mai frecvent folosit e polistirenul expandat (EPS), care are un preț avantajos. Lucrul cu el e simplu, datorită greutății reduse și prelucrării ușoare. Aspectele negative sunt că nu e un material tocmai ecologic, iar riscul lui e o rezistență mai scăzută la umiditate și presiune. Cu proprietăți izolante cu aproximativ 25% mai bune se remarcă așa-numitul polistiren grafitat. Pentru zonele expuse constant la contactul cu apa e potrivit polistirenul extrudat (XPS). Datorită porilor închiși, la acesta nu există riscul de absorbție a apei. Are o durată de viață lungă și rezistă foarte bine la presiune.
Pe lista materialelor izolante pe bază de spumă intră și spuma poliuretanică, ale cărei proprietăți termoizolante sunt foarte bune. Avantajul ei de necontestat e rezistența ridicată atât la temperaturi scăzute, cât și la cele ridicate. E disponibilă pe piață în două variante — sub formă de spumă sau sub formă de plăci rigide.
Gama materialelor pe bază de spumă se încheie cu sticla spongioasă (sticla celulară), care are origine ecologică. Se fabrică prin spumarea sticlei reciclate, obținând proprietăți de vârf. Este etanșă la vapori, incombustibilă, nu absoarbe apă și are o capacitate portantă mare la presiune. De aceea e utilizabilă la izolarea fundațiilor, acoperișurilor plate, pardoselilor, dar și la clădiri publice sau centre comerciale.
Materiale fibroase
În această categorie intră vata de sticlă, vata minerală și izolația din fibră de lemn. Vata de sticlă se obține prin topirea siliciului, la care se adaugă diverse componente. E foarte permeabilă la vapori, ceea ce asigură evaporarea umidității din pereții casei. Se folosește pentru izolarea fațadelor sau acoperișurilor. Nu e potrivită pentru zonele umede, pentru că are o absorbție ridicată de apă. Un alt dezavantaj al vatei de sticlă e nevoia de protecție la manipulare, pentru că fibrele ei pot provoca iritații ale pielii. Proprietăți similare are și vata minerală (bazaltică), care se fabrică însă din bazalt. Avantajul ei e dilatarea termică redusă, deci variațiile de temperatură nu provoacă fisurarea fațadei casei.
Plăcile din fibră de lemn sunt un material izolant popular, mai ales datorită originii lor ecologice. Permit trecerea vaporilor de apă, izolează bine fonic și sunt potrivite pentru izolarea caselor din structură de lemn.
Materiale de origine vegetală
Din fibre de cânepă se fabrică plăci și pâsle, care au proprietăți termoizolante bune. Sunt și o alternativă potrivită la vata minerală, au o structură fermă și rezistentă, rezistă la umiditate și nu sunt expuse riscului de atac al dăunătorilor sau putrezirii. Absorb umiditatea și sunt permeabile la vapori.
Printre materialele termoizolante naturale se numără și celuloza, fabricată din hârtie reciclată. Similar cânepii, se comportă ca hârtia absorbantă și preia umiditatea.
