E un subiect despre care nu se vorbește niciodată suficient — mai ales acum, la începutul unui nou sezon de încălzire. Odată cu apropierea iernii, apare inevitabil întrebarea: e casa mea izolată suficient de bine? Am făcut tot posibilul să păstrez căldura între cei patru pereți, ca factura de încălzire să fie cât mai mică?
Tipurile de izolație termică
Ai nevoie de izolație în mai multe puncte ale casei — niciunul nu e de neglijat, fiecare reprezintă o „bătălie” separată câștigată în războiul cu pierderile de căldură.
Izolația termică interioară
De regulă, izolația exterioară e varianta de preferat, dar există clădiri unde asta nu e posibil — tipic la clădirile de patrimoniu/monument istoric, dar și la blocurile de tip panel. În aceste cazuri se recomandă izolația interioară: vopsea termoizolantă, tencuială minerală (tip Ytong Multipor) sau vată de sticlă/bazaltică/minerală.
Completare importantă: izolația interioară trebuie tratată cu mai multă grijă tehnică decât cea exterioară, pentru că deplasează „punctul de rouă” (locul unde vaporii de apă condensează) mai aproape de interiorul peretelui. Fără o barieră de vapori corect poziționată, izolația interioară poate crea exact riscul de igrasie și mucegai discutat anterior — de aceea, la acest tip de lucrare, o proiectare corectă contează chiar mai mult decât la izolația exterioară.
Izolația fațadei
Cea mai mare parte a pierderilor de căldură — aproape 40% — provine dintr-o fațadă slab izolată. O izolație corectă a fațadei poate crește capacitatea izolantă a pereților cu până la 70%, diferență care se vede clar în factura anuală de încălzire. Pentru aceste suprafețe, materialele recomandate sunt: polistirenul clasic, polistirenul grafitat, polistirenul XPS cu celule închise și vata bazaltică.
Izolația soclului (bazei clădirii)
Pe lângă fațadă, pierderi semnificative apar și la soclu. Un soclu complet neizolat poate crea o punte termică puternică — efect amplificat dacă restul peretelui e deja izolat (diferența de temperatură devine și mai vizibilă). Aici apare și riscul de condens și mucegai. În funcție de dacă izolația soclului acoperă doar partea de deasupra solului sau și partea de sub nivelul solului, se recomandă plăci de polistiren expandat cu celule deschise sau plăci XPS cu celule închise (mai rezistente la umiditate, potrivite pentru partea sub sol).
Tipurile de materiale
Există azi o gamă largă de materiale izolante, dar nu toate sunt potrivite pentru orice suprafață. Cele mai folosite trei materiale sunt vata bazaltică, vata de sticlă și vata de lemn, iar vata minerală (generația mai nouă) câștigă tot mai mult teren.
Vata bazaltică (din piatră) — izolează excelent atât termic cât și fonic, e durabilă, nu e sensibilă la umiditate, e rezistentă la foc, are permeabilitate bună la vapori și nu are efecte nocive asupra mediului sau sănătății. Se folosește la mansardare, pereți despărțitori, pereți de placare, planșee de pod, chiar și la izolarea șapei de beton.
Vata de sticlă — la fel de populară și versatilă. Există două tipuri principale: cu densitate mică, sub formă de rulou (potrivită pentru planșee de pod, plafoane false) și cu densitate mai mare, sub formă de rulou sau plăci (potrivită pentru mansardare, pereți despărțitori, pereți de placare).
Vata de lemn — un material cu istorie lungă, apărut pe piață la începutul anilor 1900. Se obține din așchii de lemn legate cu ciment, presate în plăci. Pentru efect izolant mai bun, între două straturi de vată de lemn se introduce adesea un strat de spumă de polistiren. Are proprietăți acustice excelente, iar suprafața poate fi vopsită și finisată pe margini, motiv pentru care se folosește adesea și pe suprafețe vizibile (nu doar ascunse în perete).
Vata minerală — reprezintă generația nouă pe piața materialelor izolante, rezultatul unor ani de cercetare privind tehnologia de liant. În loc de materiale chimice pe bază de petrol, la producția ei se folosesc materii prime reciclate sau naturale. Ca și vata bazaltică și cea de sticlă (cu tradiție mai veche), aplicabilitatea ei e la fel de largă: mansardare, pereți despărțitori, pereți de placare, planșee de pod.
Observație: alegerea materialului nu ar trebui făcută doar după preț, ci în funcție de locul exact de aplicare — vata bazaltică e superioară la rezistență la foc și umiditate, vata de sticlă e adesea mai ieftină pentru suprafețe mari (poduri, planșee), iar vata de lemn se pretează bine acolo unde vrei și un efect estetic pe suprafață vizibilă. Un amestec greșit — de exemplu, vată de sticlă ieftină într-o zonă cu risc de umiditate — poate anula mare parte din beneficiul investiției pe termen lung.
