Fisuri pe pereți și pe pardoseală, tencuială care cade, culori care se decolorează, zgomot transmis prin tavane, scări și pereți, sau umiditate și mucegai în casă — cu siguranță niciunul dintre aceste neajunsuri nu e binevenit. Aceste probleme pot fi însă prevenite eficient prin folosirea materialelor și tehnicilor de construcție potrivite.
Un rost neetanșat în zidărie nu reprezintă doar o problemă termotehnică, sub forma pierderii de căldură din interior, ci poate provoca și probleme de umiditate — mediul ideal pentru dezvoltarea mucegaiului. De aceea, îmbinările dintre diferitele materiale și structuri de construcție trebuie realizate cât mai etanș posibil. Același lucru e valabil și pentru straturile de hidroizolație sau termoizolație și pentru tencuieli. Aici e important, în același timp, să previi apariția fisurilor. Pe lângă execuția tehnologic corectă a structurilor de construcție, sunt necesare întreținerea regulată și, dacă e cazul, renovarea sau reconstrucția la timp. Doar așa poți preveni defectele ulterioare. Pentru a preveni greșelile și a le putea recunoaște, e important să știi cum apar și cum se manifestă. Printre cele mai frecvente se numără defectele legate de hidroizolarea insuficientă a subsolurilor sau de lipsa măsurilor privind reducerea consumului energetic al casei.
Izolații: unde apar cel mai des problemele
La izolații, problema tipică sunt îmbinările insuficiente dintre diferitele materiale și racordurile lor cu celelalte structuri de construcție, care duc apoi la punți termice și acustice. Aici intră, de exemplu, folia de barieră de vapori montată incorect în planul acoperișului, care duce la neetanșeitate la aer.
Placa de repartizare, la o pardoseală plutitoare grea, e formată din beton armat sau anhidrită. Avantajele sunt parametrii acustici buni, atât la zgomotul aerian, cât și la cel de impact, rezistența mecanică și capacitatea de a acumula căldură.
Acest lucru nu doar înrăutățește bilanțul energetic al construcției, ci permite și pătrunderea umidității din aer în structura acoperișului și în izolația termică. Zonele periculoase din acest punct de vedere sunt racordurile foliilor la pereții de fronton, grinzi, ferestre, treceri de țevi și alte străpungeri prin structura acoperișului. Pe fațade, problemele apar la centurile de beton neizolate, balcoane, socluri și ferestre neetanșate. O problemă suplimentară o reprezintă plăcile de izolație termică tăiate imprecis pe anvelopa exterioară a casei, lipite cu goluri între ele și apoi tencuite așa.
Zonele periculoase sunt racordurile foliilor de acoperiș la pereții de fronton, grinzi, ferestre sau treceri de țevi.
Pentru prevenirea defectelor de construcție, punțile termice pot fi identificate cu o cameră termică, iar zonele neetanșe pot fi determinate prin așa-numitul test Blower Door.
Ferestre: punctele critice sunt racordurile
La ferestre, punctele problematice sunt racordurile la zidăria perimetrală. La montaj nu ar trebui folosită doar spumă poliuretanică. Pe partea de interior, îmbinarea ferestrei cu zidăria trebuie etanșată cu bandă butilică cu barieră de vapori. Benzile elastice autoadezive din cauciuc pot fi lipite pe zidărie chiar înainte de montarea ferestrei. După umplerea rosturilor cu spumă poliuretanică și uscarea ei, se poate îndepărta folia de protecție rămasă, iar de-a lungul conturului ferestrei se pot lipi benzile de etanșare. Apoi, punctele de contact dintre fereastră și zidărie se finisează cu tencuială și se vopsesc (un grund de amorsare sub tencuială și vopsea asigură o aderență mai bună!).
Bariera de vapori, montată pe cofrajul acoperișului, trebuie extinsă și fixată și în jurul coșului de fum. Racordul barierei de vapori cu structura coșului se lipește cu bandă de sistem, potrivită pentru îmbinări de bariere de vapori.
Plăcile termoizolante pe bază de PIR, cu strat hidroizolant laminat, reprezintă o soluție ideală pentru etanșarea rosturilor. Plăcile trebuie așezate cât mai apropiat unele de altele.
Nu subestima înălțimea șipcilor de contralatare — au un rol important în ventilarea acoperișului; acordă atenție și ancorării, respectiv lungimii șuruburilor folosite. Nu uita să marchezi din timp poziția căpriorilor. Sub șipcile de contralatare folosește un chit de sistem pentru etanșarea suplimentară a șuruburilor.
Zidărie: suprapunerea și buiandrugii
O suprapunere insuficientă a blocurilor de zidărie poate provoca defecte structurale, care pot genera probleme de exploatare a construcției. La cărămida silico-calcaroasă cu înălțime de 250 mm, se recomandă o suprapunere reciprocă a blocurilor de minimum 100 mm.
Un buiandrug executat incorect deasupra unei deschideri — cu lungime insuficientă de rezemare pe zidărie, montat pe un bloc rotit greșit sau cu o încastrare necorespunzătoare — reprezintă un risc structural și spațiu propice pentru formarea de fisuri.
Buiandrugul trebuie montat deasupra deschiderii în direcția corectă, astfel încât inscripția să fie lizibilă, și cu lungimea de rezemare prescrisă pe zidărie. Aceasta se găsește în fișa tehnică a producătorului, sau poate fi obținută de la vânzător.
Pe partea de exterior a îmbinării ferestrei se folosește o bandă compresivă, lipită pe conturul ramei. Această bandă de etanșare autoexpandabilă creează o îmbinare etanșă împotriva vântului și a ploii cu impact direct.
Subsoluri: greșeli frecvente de hidroizolare
O categorie foarte frecventă de greșeli apare la proiectarea și execuția hidroizolării subsolurilor și a drenajului spațiilor situate sub nivelul terenului. Aici intră, de exemplu, grosimea insuficientă a stratului de hidroizolație bituminoasă, lipsa foliei cu nopeuri sau lipsa drenajului. Succesul unei renovări poate fi compromis și de plăcile termoizolante aplicate direct pe tencuiala soclului.
Are sens, din acest punct de vedere, izolarea structurii perimetrale care va fi în contact cu solul din partea de exterior, pentru că izolația realizată doar din interior nu e suficientă. O izolație orizontală realizată din interior e eficientă doar împotriva umidității capilare din sol. La construcțiile sub nivelul terenului, e prezentă însă de cele mai multe ori și apa sub presiune.
Centrarea și așezarea insuficient de precisă a ferestrei în deschiderea de construcție are ca rezultat o etanșare imperfectă a cercevelei în ramă și, ulterior, infiltrații de apă. La montarea ferestrei, e important ca rama să fie susținută corect.
Pe partea interioară a ramei, lipește cu grijă o bandă potrivită, cu barieră de vapori, care izolează rostul de racordare și previne pătrunderea umidității din interior în rost. În același timp, pe partea exterioară, lipește o bandă permeabilă la vapori.
Stratul suport pentru pardoselile uscate din plăci de gips-carton sau gips-fibră are rolul nu doar de a nivela neregularitățile suportului, ci și de a reduce transmiterea zgomotului de impact.
Sub pardoselile plutitoare, de exemplu din laminat, se recomandă un strat izolator împotriva zgomotului de impact — de exemplu plăci izolatoare fonice specializate, disponibile la principalii producători de sisteme pentru pardoseli.
Detalii care contează: colțuri, dilatații, rosturi
Colțurile, rosturile de dilatație și îmbinările perete-perete și perete-pardoseală trebuie izolate întotdeauna. Lipește banda de etanșare într-un strat suficient de gros de hidroizolație de sistem și presează-o bine. Astfel previi pătrunderea umidității în zidărie.
Plăcile termoizolante trebuie lipite pe anvelopa exterioară cât mai apropiat unele de altele. Eventualele goluri de până la 4 mm care apar între plăci se umplu cu spumă poliuretanică cu expansiune redusă.
Termoizolarea fațadei — o temă mereu discutată
Termoizolarea anvelopei clădirii rămâne, desigur, un subiect foarte discutat. Compoziția sistemului de termoizolație ar trebui recomandată, în orice caz, de un proiectant. În mâinile lui ar trebui lăsată și alegerea materialelor, în funcție de tipul structurii perimetrale. Sunt disponibile diverse materiale — izolație termică pe bază de vată minerală, polistiren sau fibră de lemn. Un strat subțire de tencuială nu reprezintă, în acest caz, o alegere complet suficientă. Pentru a preveni formarea algelor și influența negativă a microorganismelor pe un suport umed, se recomandă o vopsea siliconică pe bază de rășină. Astfel se creează la suprafață un strat rezistent la umiditate și murdărire, care previne totodată apariția petelor verzi nedorite. Streașina acoperișului poate preveni efectul negativ al ploii bătute de vânt și al radiației UV. Cea mai eficientă soluție e considerată însă folosirea unei izolații termice cu cea mai mare capacitate posibilă de a acumula căldură, ceea ce reduce formarea condensului la suprafață. Iar asta reduce la minimum condițiile favorabile vieții microorganismelor. Din acest punct de vedere, sunt avantajate izolațiile termice pe bază de fibră de lemn sau izolațiile pe bază de vată minerală.
Cum se hidroizolează corect un subsol — exemplu de sistem complet
Structura perimetrală a subsolului, situată sub nivelul terenului, trebuie izolată din partea de exterior.
Suportul peretelui de sub nivelul terenului trebuie curățat și, dacă e necesar, tratat cu straturi de sistem de reabilitare. Suportul pregătit al peretelui perimetral trebuie hidroizolat împotriva umidității și apei. Unul dintre materialele potrivite pentru acest lucru e o membrană hidroizolantă aplicabilă cu spaclu.
Membrana hidroizolantă trebuie aplicată în două straturi, pe un suport amorsat în prealabil. Pentru a acoperi eventualele fisuri, se recomandă armarea primului strat cu o țesătură din fibră de sticlă.
Pe peretele astfel izolat, deasupra membranei hidroizolante, se lipește izolația perimetrală.
Un exemplu concret de structură completă, de jos în sus:
- pat de pietriș, grosime 100 mm
- talpă de fundație, beton clasa minimă C12/15
- amorsă de penetrare tip Siplast Primer Speed SBS
- membrană hidroizolantă bituminoasă, tip Icopal Fundament 4.0 Speed Profile SBS
- mortar de așezare Porotherm Profi
- cărămidă Porotherm 44 Ti Profi, cu mortar în strat subțire Porotherm Profi
- amorsă de penetrare, tip Murexin
- primul strat de membrană hidroizolantă groasă Murexin, armat cu țesătură din fibră de sticlă Murexin
- al doilea strat de membrană hidroizolantă groasă Murexin
- placă termoizolantă perimetrală, lipită cu membrană hidroizolantă groasă Murexin
- geotextil de separare
- drenaj: țeavă de drenaj tip Rehau, în pat de pietriș învelit în geotextil neețesut
- straturile pardoselii
